Hoţul nelămurit

Crângaşi. Aştept tramvaiul. Urc. Înaintez. Mai înaintez. Iar înaintez. De ce? Simt o mână scormonind pe la geanta mea. Până când o prind. Este ea, mâna colorată. De unde a venit? De sub o altă geantă.

Acum începe distracţia: cu stăpânire de sine, rog frumos să scoată mâna din geantă şi în cazul în care a luat ceva, să pună la loc.  Ei, da. Nu apucase să sustragă încă nimic, dar...bodiguard-ul (pirandă cu fuste multe) aşa de tare s-a ofensat: 

- Ţe doamnă, ţe? Ţe-a făcut? Că n-a făcut nimic. Ţe doamnă, ţe? 

- Stai fă cuminte că coborâm  la prima. 

- Da' de ţe să coborâm? 

- Chiar este nevoie să coborâţi. Coborâţi, vă rog.

Reacţii din partea celorlalţi călători.

O doamnă, după ce îşi întorsese geanta în faţă, pentru a o proteja mai bine: Nimeni nu sare, nimeni nu zice nimic, puteau sa te şi ia la bătaie că toţi ceilalţi stăteau liniştiţi, ascultând.

Ok, poate erau nişte fricoşi. Însă prefer să se facă o singură pagubă decât cinci.